Cartea Boemei e mai mult decât o înfigere de cuțit în corpul unei balene fabuloase, care e boema literară şi artistică: e respirarea adâncă și foșnitoare a Romanului, iar autorul e un condei de pe aceeași alee a Raiului literar, unde adastă naratori iscusiți, precum un Faulkner ori Llosa, translatați din peisajul dureros-sufletesc al unei Americi timpurii, ori al unui mitic-sălbatic sudamerican, direct pe peronul dureros-bucolic timișorean. Cartea Boemei e un uriaș puzzle, alcătuit din felii mai mult sau mai puțin subțiri de ficțiune și realitate, puse alături într-un întreg aparent ireconciliabil, dar care, prin măiestrie și bun simț literar, se omogenizează într-un întreg uimitor, deopotrivă fermecător, incitant, pregnant și ingenios.

(Gheorghe Truță, Arca lui Anghel, „Argeș“, anul XIX, nr. 7 (445), iulie 2019)

E o carte singulară la noi. Este cartea editorului care a fost și nu va mai fi – unul cult, rafinat, avenit, prob, exigent, cu care o vreme se lăuda Editura Facla, mama literaturii Banatului multicultural […]

Ion Nicolae Anghel e un mare scriitor. Mânuieşte cu dezinvoltură stilul indirect-liber, introspecţiunea psihologică tip Hortensia Papadat Bengescu şi Camil Petrescu, exprimarea neaoşă, dar şi subtilitatea specifică scriitorilor munteni, picanterismul limbajului propriu lui Fănuş Neagu şi Ştefan Bănulescu, pe cel al boemei şi agapei cultivat de Paul Georgescu şi Ileana Vulpescu…

Podoaba aleasă a Boemei sale este limbajul, care pe alocurea sfidează firescul. Mai ales în dialog uzitează de vorbe şi expresii de mare forţă conotativă; este şi frust, şi proaspăt, şi vetust, voit hasdeian. Place migala cu care frazează, faptul că vorbele de mult abandonate din vorbirea curentă par nişte licenţe poetice… De remarcat spontanele schimbări de stil, timp, moduri, persoană, tuşeurile grafice.

Cartea Boemei nu se structurează pe un fir roşu diriguitor; personajele se alcătuiesc îndeasinelea. Boema nu e o grupare, ci o lume; e Banchetul lui Socrate şi Isop.

(Gligor Hașa, Cartea Boemei, „Vatra veche“, anul XII, nr. 1(133), ianuarie 2020)