Trebuie să spun, din capul locului, faptul că această carte s-a născut în ani de lectură şi reflecţie asupra conceptului de poezie, dar cu toate acestea ea nu va aduce o anumită definiţie poeziei, ci mai curând este olucrare despre oglinzile poeziei. Fiecare, fie că estelector cu experienţă sau un simplu cititor, vede şiînţelege în felul lui aceste oglinzi ale poeziei şi alepoetului. Oricum ar fi, oglinzile poeziei dau în vederetemele şi obsesiile fiecărui poet în parte. Există oglinziiale generaţiei poetice, în care poetul este văzut şi cititîntr-o perspectivă de apartenenţă, cum de altfel există şioglinda particulară a poetului, cea individuală,personală, intimă.

Indiferent de tipul de oglindă poetică despre care putem vorbi, cert este că până la urmă, se configurează un portret de autor. Istoriile literare realizate de critici sunt până la urmă o sumă de oglinzi literare, ele configurând portrete arhetipale ale generaţiilor de creaţie, dar şi portrete particulare de autor. Puse una lângă alta oglinzile poetice, ca într-un puzlle, creionează şi configurează profilul istoric şi de identitate nu doar a unei anumite generaţiei poetice, ci mai mult, a unei naţiuni, particularizându-se în contextul analizelor globale. Iar aici intervin atât factorii de creaţie identitară specifică unei naţiuni, cât şi elemente de cultură naţională, de tradiţie, de specificul geografic, cel social-politic şi, de ce nu, spiritual şi religios.