„Gheorghe Urzică își continuă și prin acest volum destinul de narator al unor instantanee cu reale valențe antropologice, nu doar din lumea de demult, când era ea mai curată și mai cu rost, ci din acel orizont al vechiului reflectat în cioburile oglinzilor vremurilor de acum… O carte ce se șoptește de dincolo de vicisitudinile acelor altor vremuri, tot cioburi, dar parcă nu atât de ascuțite în marginile lor străpungând lumea, în lung și în lat, în vremuri și peste vremuri, căci, pe atunci, lucrurile erau mai simple… Cu adevărat mai simple… Chiar și nerânduite, cum le credeam noi, ele se găseau totuși în locuri-tipar mai bine alese: cumsecădenie, răbdare, rost, rosturi… Întâi erau acestea și, abia apoi, în urma lor, încercând să le devoreze umbrele, toate acele inerente șiretenii, prefăcătorii, răutăți și «mâncătorii»… Erau vremurile în care le știam pe acestea încercând a ronțăi din viața noastră… Pe când, astăzi, toate acelea par în noi… Smulgând… Iar acele valori, repere, cutume, poate discutabile atunci, prin ochii celor ce le duceau poverile în spate, azi sunt ele în sine repere spre care nici să mai nădăjduim nu putem, nici să visăm măcar, închizând ochii trupești și lăsându-i pe cei ai minții să cuprindă și să se întrepătrundă cu fascinația tablourilor zugrăvite și prin instantaneele slovelor Bărbatului de lut… Și care sunt instantanee doar ca imagini, doar ca încadrări, doar ca jocuri de rol ale personajelor lui Gheorghe Urzică, în fapt, ele zugrăvind adânc vremurile și clipele de cândva…”

Cezar Adonis Mihalache