„Când am lansat prima ediție, în anul 2019, mi-am propus să prezint povestea vieții Iuliei Hasdeu într-o formă inedită, care să respecte cu sfințenie adevărul. După o muncă sisifică de documentare (istorie, literatură, astrologie, filozofie spiritistă) și cercetare propriu-zisă (prin interviul în profunzime care viza posibila apartenență a lui B.P. Hasdeu la masonerie și apoi prin vizita la Colegiul Sévigné din Paris) m-am întrebat dacă nu era mai bine să fi realizat o carte biografică științifică în locul unui docu-fiction – ficțiunea fiind reprezentată de personajul Rebeca, pe care am „împuternicit-o” să călătorească în timp și spațiu pe urmele Iuliei. După o îndelungă analiză, rămân fidelă ideii de roman și de data aceasta, dar într-o versiune simplificată. Pentru că cititorul merită (și sper să aprecieze mai bine) un fir narativ neîntrerupt de prea multe citate, de trimiteri la sursă sau de bibliografie. Scopul meu este mereu același: de a-l ajuta să o descopere pe marea poetă de expresie franceză Iulia Hasdeu.” (Adriana Ungureanu)

„Personajul principal este Rebeca, la început, abia o adolescentă studentă în primul an, sub teroarea examenului de franceză, care nu știe nimic de Hasdeu tatăl și firește nici despre Iulia. Într-o zi de vară, luând-o pe străzi necunoscute, ajunge într-un loc care deține o energie stranie - un deja-vu clasic - și începe astfel un nesfârșit șir de «coincidențe» (sincronicități le-ar fi spus după câteva decenii Jung). Rebeca învață mai întâi să creadă în semne, să le descifreze sensul, prin efort intelectual și deschidere sufletească. Este un proces complex și misterios; nu de o facilă teorie a reîncarnării este vorba aici, ci de ceva mai adânc. E un fel de a ne obliga (strict literar, nu metafizic, vorbind) să acceptăm teoria spiritistă a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Avem de-a face acum cu un docu-roman atent construit. Biografia nu este nici una pur documentară (deși se bazează pe o documentare de maximă acribie), nici una romanțată (deși este impregnată de spiritul romantic și mai ales de stranietatea lui specifică), ci, aș spune, una ficționalizată. Ingenioasă, combinația face lectura palpitantă, ca a unui roman de căutare aventuroasă, de tip «pe urmele lui...». Se citește cu interes și satisfacția de a intra pe un tărâm care, fie de-l acceptăm rațional sau nu, ne intrigă și ne stârnește curiozitatea. La urma urmei, probabil că pentru noi, astăzi, literatura rămâne singura cale de acces la acest alt plan al existenței. Este miza căutării Rebecăi pe urmele Iuliei Hasdeu.” Christian Crăciun