Mama Lia se lasă așteptată. Georges este surescitat de atâtea emoții, dorește o cafea și un pahar de apă. Marița vine cu ele, Tata se neliniștește și o trimite pe Marița după Mama Lia. Georges ia o gură de cafea și o înghițitură de apă, și apoi iar cafea. Până la urmă apare și verișoara, îl sărută pe Georges pe obraz și pe Tata la fel. „Atunci au ieșit fetițele din casă și sunt pe drum spre cofetărie, este foarte dificil să găsesc haine pe care vor să le îmbrace, mai ales Geta. Pubertatea este dificilă.”
„Vreau să cer mâna Anetei, acesta este motivul vizitei mele de astăzi.”
Tata se face vișiniu la față. Mama Lia la fel, o nuanță mai închisă.
„Bigamia este interzisă în România, dragă Georges!”, reușește Tata să se exprime concret în această chestiune.
„Georges, ți-am spus deja care este părerea mea în chestia asta!”, strigă verișoara cu voce ascuțită.
Tata se face mai mic. Trebuie să zică ceva, inima îi spune că ceva nu e în regulă aici. „A întrebat-o cineva pe Aneta despre asta, ce părere are ea?”
Mama Lia este furioasă. Nu, ea nu a întrebat-o pe Aneta, nu se cuvine așa ceva, să vorbească despre căsătorie cu un bărbat însurat. „Poate chiar este de acord”, își zice ea în gând.
Georges explică că el a vorbit deja cu Lia despre asta, dar Lia nu vrea să-l ajute. Ea face doar scene de isterie, ca atunci când erau copii și îi speria pe toți cu crizele ei de furie. Da, el i-a zis Liei că vrea să se căsătorească cu Aneta, acum mai multe zile.
„Și Aneta ce spune despre toate astea?”, continuă Tata. „Ea trebuie să își spună părerea. Aneta devine majoră în noiembrie.”
„Nu sunteți în toate mințile niciunul dintre voi. Georges nu poate cere mâna fetei mele. El este căsătorit. Dada oricum nu vrea să divorțeze. Când o auzi de Aneta, va fi și mai rău. Georges i-a promis Dadei să îi recunoască copilul. Când asta este făcută în iunie sau iulie, nu mai are Georges niciun drept să ceară divorțul. Cum pot eu să promit fata mea unui bărbat însurat? Cum pot eu să pângăresc numele fetei mele cu promisiunea unui mariaj cu un om însurat? Cum gândiți voi doi, de fapt? Ha?”
