Marina Anca trăiește în Franța de peste treizeci de ani. Refugiată politică din 1983 până la revoluție, ea a făcut studii de drept și comerț internațional, a lucrat în modă si publicitate și cu această emoționantă mărturie autobiografică, ea a început să se dedice scrisului. Autoarea dezvăluie Occidentului regimul comunist și dictatura lui Ceaușescu prin istoria familiei sale și relatarea vieții de zi cu zi din perspectiva unei adolescente de paisprezece ani. Sperând că va emigra într-o țară liberă, tînăra se confruntă cu o stare de așteptare insuportabilă, dar își maschează frica și își ascunde îndoielile răsucind realitatea și făcând din aceasta un joc perpetuu. Cu un destin mai fericit decât al Annei Frank, Marina Anca propune un jurnal din alt întuneric, cel al României comuniste, o mărturie la fel de necesară pentru istoria secolului douăzeci. „Anticiparea era cuvântul-cheie al comunismului și asta o reușeau destul de bine. Mi-ar fi imposibil să retranscriu discursul despre temeinicia antrenamentului de tras cu arma, pentru că nu ascultam. Percepeam această obligație ca o infuzie concentrată de violență împotriva liberului meu arbitru. În fond, Educația Națională ne învăța arta șantajului! Dacă nu trăgeam cu pușca, eram pedepsiți. Așa erau împinși tinerii comuniști pe calea socialismului.”