„MIHAELA CHIRIBĂU-ALBU este absolventă a Școlii Normale „Vasile Lupu” din Iași (promoția 1988-1993) și a Facultății de Litere, secția română-engleză, din cadrul Universității „Al. I. Cuza” Iași, promoția 2001. A absolvit cursurile de master „Științe ale comunicării și limbajului” la Universitatea „V. Alecsandri” din Bacău în 2004. În septembrie 2013 a susținut, la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, lucrarea de doctorat „Mircea Eliade. Itinerare labirintice”, obținând titlul de doctor în filologie, cu calificativul summa cum laude. Are gradul didactic I, obținut în 2008, iar de la terminarea studiilor universitare a funcționat la Școala Generală „Ion Creangă” și la Colegiul Național „Ferdinand I”. Este formator CCD Bacău (cursul „Noi perspective curriculare – CLIL și crosscurricularitate”) și metodist ISJ Bacău, coordonator al unor proiecte europene și naționale („Young European Reporters”, „Learning Europe by Arts”, Proiectul-Concurs „Solomon Marcus”). De asemenea, a participat la cursuri de formare în țară și străinătate: „Using Technology, Music and Drama in the EFL Classes” Plymouth, UK (martie 2006), „An Enquiry-based Approach to Teaching and Learning for Teachers of Subjects other than English in Schools and Institutes of Adult Education (History, Geography, Literature, Art, Religion, Politics etc.)”, Universitatea Limerick, Irlanda (iulie 2007), „CLIL – Content and Language Integrated Learning for Arts and Humanities Teachers”, International Projects Centre, Exeter, UK (august 2008), „Using New Technology in Language Teaching” Cambridge, UK (august 2009) etc. A participat la seminarul „Learning and Teaching Foreign Languages on the Basis of Innovative Methods and ICT” în Spania, Cordoba (2008) și la un workshop internațional în septembrie 2009, organizat de Consiliul Europei în Cracovia, Auschwitz și Birkenau. A publicat lucrări științifice în reviste de specialitate. * * * Un labirint este uneori apărarea magică a unui centru, a unei bogății, a unui înțeles. Pătrunderea în el poate fi un ritual inițiatic, după cum se vede în mitul lui Tezeu. Acest simbolism este modelul oricărei existențe care, trecând prin numeroase încercări, înaintează spre propriul său centru, spre sine însuși, Ātman, ca să folosesc termenul indian. De mai multe ori am avut conștiința că ies dintr-un labirint, că am găsit firul. Înainte mă simțeam disperat, oprimat, rătăcit... Desigur, nu mi-am spus: «Sunt pierdut în labirint», dar, la sfârșit, am avut totuși impresia că am ieșit biruitor dintr-un labirint. Fiecare a cunoscut această experiență. Mai trebuie spus că viața nu e făcută dintr-un singur labirint: încercarea se reînnoiește.” (Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet)