În haosul editorial din zilele noastre, cărțile lui Florin Ardelean sunt adevărate evenimente. Abordările sale multi, inter și transdisciplinare din zonele istoriei, jurnalismului, filosofiei și ale literaturii dovedesc erudiție și o rară capacitate de sinteză.

Volumul de față constituie o nouă pagină din imaginatul tratat de bihorism, despre care am mai vorbit. Am „inventat” acest termen din prețuire pentru autor, dar și din convingerea că într-o lume cu repere culturale incerte, în care apar prea puține enciclopedii, monografii de mari dimensiuni – naționale, regionale, sectoriale ș.a.m.d. - este loc pentru tratate zonale, nu neapărat județene. Cu prudența omului de știință, cu sensibilitate, cu apetit pentru temele polemice, Florin Ardelean așază personalitățile și periodicele evocate la locul cuvenit, cu argumente indubitabile.

Cu alte cuvinte, procedează așa cum se cuvine, cu mijloace cuvenite și cu tonul cuvenit. Sunt amintite aici atât chestiuni-reper pentru istoria noastră, cât și evenimente adesea ignorate, cum ar fi faptele diverse, deși acestea spun foarte multe despre istoria socială, despre cristalizarea regulilor în societate, succese și eșecuri, despre iubire și suferință – a se vedea cronicile din Familia. Apreciez și efortul de a realiza micromonografii relative la evoluția postcomunistă a mass media orădene / bihorene, precum și studiile de filosofie din finalul volumului. Numeroase alte argumente mă îndreptățesc să afirm că Florin Ardelean merită toată prețuirea noastră.

Marian Petcu