„Această carte s-a născut dintr-un impas: acela de a răspunde pe cât posibil clar, într-un context teoretic, dar nu excesiv teoretizat, ce este și ce așteaptă de la noi și de la ea însăși «literatura comparată». De la cercetătorii în domeniu, de la studenții filologi și, de ce nu, de la cititorii de plăcere, care fac uneori comparatism fără să știe: ridică ochii din pagină și, intrigati de un déjà-vu, țintuiesc scrutător, detectivistic, raftul de cărţi din faţă; ciulesc urechea la un «nu ştiu ce ş un nu ştiu cum» care face ca muzica lui Jacques Brel ori Leonard Cohen, revărsată peste zgomotul străzii, din radioul de la bordul maşinii, să se potrivească minunat cu versurile care curg odată cu ea; ori descoperă pe neaşteptate că romanele lui Jules Verne, citite în adolescenţă, au devansat tehnologia de secol XIX, prefigurându-l pe următorul. Derivată dintr-un curs de literatură comparată pentru studenţii filologi, această carte vizează în Continuare publicul şi finalitatea iniţiale. Întrebarea de la care pleacă ea este «cum poţi să fii persan» în contextul contemporan al ştiinţei literaturii - «cum poţi să fii comparatist» în vremuri de criză, de criză a disciplinei vreau să spun.” (Autoarea)