„Nu mă întreba nimic, nu-mi istorisea propria lui anchetă, nu-mi dădea sfaturi. Mă îngrijea ca o infirmieră când veneam bătut, îmi păstra mâncarea când ancheta se prelungea dincolo de ora mesei, dar nu ţinea să mă consoleze, după cum nu mă îndemna să vorbesc despre tortură. S-ar fi zis că mă lăsa să învăţ singur fiecare amănunt al detenţiei. Nu se arăta nepăsător faţă de suferinţele aproapelui, dar le dădea atenţie într-un fel discret, spunând ceea ce trebuia spus în cuvinte puţine. Era, poate, tot ce ştia el să facă, ori, dimpotrivă, era înţelepciunea ultimă a marii lui deprinderi de a supravieţui în temniţă.”
fragment din Florin Constantin Pavlovici, Totura pe înțelesul tuturor
„Mă adresez vouă, tinerilor care veţi citi aceste rânduri. Reînviaţi tradițiile acestui neam, căci nu poate fi o comunitate creatoare fără tradiții vii! Lipsa lor vă împuținează, vă sărăceşte pe fiecare în parte. Retrăiți poezia profundă, covârșitoare a Crăciunului! Credeţi ori nu credeţi, nu mă interesează aici, dar biruiți Omul din voi, chiar în mijlocul păcatelor şi neputinţelor personale. Nici ele nu mă interesează aici. Mă interesează să vă bucuraţi ca oameni aşa cum sunteți de bogăţia şi frumuseţea unei tradiții care împodobește oraşul, casa, masa, ochiul, urechea, sensibilitatea. Existența cu zile care nu se deosebesc cu nimic unele de altele evocă neantul. Nu intrați în rezonanță cu Viața lui lisus, sărbătoriţi-l cu fast pe Beethoven, pe Pasteur, pe Rembrandt, pe Modigliani, numai viața noastră să nu fie o apă şi-un pământ. Vă implor!”
fragment din Alexandru Mironescu, Admirabila tăcere. Jurnal (2 iulie 1967-29 septembrie 1968), Colecția Arhiva Rugului Aprins
„La Piteşti, trauma psihică a dominat universul nostru psihologic şi a decis evoluţia ulterioară a multor deţinuţi. Debutul brusc şi brutal al procesului de reeducare, survenit în afara orizontului de aşteptare, a fost cu atât mai nociv cu cât teroarea şi schingiuirile sălbatice la care am fost supuşi au fost exercitate de prietenii şi colegii noştri de suferinţă. Stresul psihic a fost atât de puternic, încât a produs un blocaj psihologic total, o aplatizare a reactivităţii generale şi o totală anestezie emoţională. Am trăit atunci clipe de groază, mă simţeam prins într-un bloc de gheaţă care nu numai că-mi limita orice mişcare şi orice gând, dar mă şi strivea pe încetul, sugrumându-mi răsuflarea.”
fragment din Dr. Nicu Ioniță, EXPERIMENTUL PITEȘTI. Spălarea creierului și reeducarea prin tortură în România comunistă. Mărturia personală şi ştiinţifică a unui supravieţuitor. Ediție bilingvă
