„peste ferestrele vopsite în culori mincinoase
cresc umbrele pe ziduri dărâmate
oamenii nu le mai pot dezbrăca
nicio rază de speranţă nu mai pătrunde
prin ferestrele vopsite cu palavre”
din volumul Cina cea de toamnă, de Toma Grigorie
„sunt cel mai păcătos meșter
cum să adun laolaltă nisipul
rugăciunea spală rugina
piatră de râu
sufletul acesta cu mânecile suflecate
în salopetă
sub pânza cuvântului
chipul celui care lipsește
unde să îngrop sămânța
golgotele cresc în pământul făgăduinței
icoana nelocuirii pozează nelocuirea nimicului
dă-mi Doamne înțelepciune
să înfig adânc dalta”
din volumul Hristos toamna, de Vasile Iftime
„ploaia a șters urmele
se ascund în canale
fără stăpân temători pașii
într-un ierbar mai păstrez
emoția întâlnirii cu ferigile
Atât”
din volumul Arhiva ploilor de toamnă, de Vasile Macoviciuc