„Cunoașterea lui Dumnezeu dăruită omului este limitată. Cu toate că poate face experiența lui Dumnezeu, omul nu poate prinde decât numai o picătură dintr-un ocean; în ființa Sa, Dumnezeu rămâne necuprins. Pentru Sfântul Simeon cunoașterea lui Dumnezeu nu este însă o speculație abstractă, sterilă, un joc al minții. Cu recunoștința celui care a fost miluit și vindecat de rănile păcatelor, Simeon mărturisește că experiența – existențială, am zice noi – pe care a trăit-o e aceea a «oceanului iubirii de oameni» a lui Dumnezeu.”
fragment din Experienţa harului în teologia Sfântului Simeon Noul Teolog, de Alexandru I. Roșu
„Scopul acestei lucrări nu este studiul biblic. Nu mi-am propus o exegeză, în adevăratul sens al cuvântului. Exegeze s-au scris și se vor mai scrie, ele fiind foarte utile tuturor celor care doresc aprofundarea Bibliei. În lumina capitolelor anterioare, voi încerca însă o reașezare a înțelesurilor fundamentale ale Bibliei, o conceptualizare deci, nu pe temeiuri strict lingvistice sau etimologice, lucru care s-a mai făcut, cu foarte mare erudiție. Atât tiparele nominale primare și cele secundare utilizate de autorii Bibliei în scrierile lor, cât și cele ideatice și, în special cele care operează în sfera realității cognoscibile implicite și a realității necognoscibile, sunt rodul capacității sufletului fiecăruia, a psihicului mai precis, de a asimila și sistematiza multe informații primite de la spirit. În plus, modul de percepere a realității a fost influențat puternic de informațiile primite de la afect, de stările emotive deci, extrem de puternice, capabile să distorsioneze percepția realității efective. Chiar dacă nu ne confruntăm cu situații similare celor biblice, evenimentele extreme prin care suntem uneori siliți să trecem ne creează o stare emotivă care, de cele mai multe ori, ne face să percepem realitatea altfel decât am putea să o percepem într-o stare de calm deplin.”
fragment din BIBLIA între percepție și conceptualizare, de Eugen Blaj
„Se spune că ar fi bine să nu povestim nimănui minunile ce ni se întâmplă, dar eu fac această mărturisire ca să fie de folos celor care sunt copleșiți de tristețe, fără speranță, și în necazuri să se întărească în credința că Bunul Dumnezeu nu ne lasă! Dacă Dumnezeu mi-a dat mie, păcătoasa (și credeți-mă, am păcate mari și grele), atâtea semne minunate, atunci sunt convinsă că ajută pe oricine are credință «cât o boabă de muștar».”
fragment din Minunea credinței, de Dorina Stoica
