Michel Huteau în această a 4-a ediție după care este tradusă lucrarea, în întregime revăzută și actualizată, propune o expunere clară și precisă a acestui câmp specific al psihologiei. Descriind mai întâi originile și metodele psihologiei diferențiale, ea prezintă în continuare cele mai recente achiziții și perspectivele noi în do-meniul inteligenței și al personalității. Este de asemenea prezentat un bilanț al lucrărilor despre originea diferențelor individuale, despre diferențele dintre bărbați și femei și între grupurile sociale. 

În final, o parte intitulată „C.A.M.” (Chestionar cu Alegeri Multiple) care permite o autoevaluare indispensabilă pregă-tirii examenelor, figurează la sfârșitul lucrării; exercițiile sunt disponibile de asemenea on line (www.dunod.com). Ele sunt regrupate pe teme care corespund unor subiecte din curs.  

Preocuparea pedagogică a autorului, claritatea expunerii și cali-tatea sintezelor propuse fac din acest volum, instrumentul ideal pentru studentul în psihologie și științe umane cât și pentru orice cititor confruntat cu variabilitatea conduitelor umane în sectoarele muncii, sănătății, educației și formării.

Michel Huteau este profesor emerit de psihologie la CNAM (Conservatoire national des arts et métiers) – Paris.

Public:
Studenți în psihologie, în științele educației, în medicină, în biologie. Cercetători și practicieni în psihologie.

„În general, aplicarea acestei con-cepții a articulației între cercetarea legilor generale și luarea în calcul a variablității inter și intraindividuale a contribuit la ieșirea psihologiei diferen-țiale din domeniul aplicațiilor în care era limitată, pentru a crea de asemenea una din căile cercetării fundamentale în psihologie. Având ca punct de pornire aceste idei s-a dezvoltat sub influența lui Maurice Reuchlin ceea ce se poa-te numi școala franceză de psihologie diferențială.

 Michel Huteau este unul din cei mai eminenți reprezentanți ai acestei școli franceze. Ca și Reuchlin, Michel Huteau a consacrat o parte a lucrărilor sale aplicațiilor, în special orientării școlare și profesionale și o altă par-te cercetării stilurilor cognitive, care sunt diferențe calitative de funcționare la frontiera cogniției și personalității. Este de asemenea unul din cei mai buni specialiști ai istoriei psihologi-ei, în particular al istoriei psihologiei diferențiale.” (Jacques Lautrey)

„Diversele teorii ale personalității explică coerența individului invocând variabile motivaționale, variabile cog-nitive, învățări sociale sau proprietăți biologice ale organismului. În încer-carea  de a explica coerența conduitei punând în evidență caracterul său in-dividualizat, toate teoriile personalită-ții adoptă, într-o manieră care le este proprie, un punct de vedere diferențial. Însă abordarea clasică a personalității în perspectiva psihologiei diferențiale prezintă o specificitate: ea este centra-tă pe reliefarea trăsăturilor considerate ca dispoziții, trăsături pe care căutăm să le descriem obiectiv și cărora li se studiază organizarea, determinanții și efectele.” (Michel Huteau)