„Cu o constantă vigoare, Magda Ursache realizează în abundentele d-sale comentarii pe motive literare (şi nu numai) ceea ce tinerii condeieri de azi ocolesc adesea: o analiză obiectivă a trecutului totalitar, cu prelingerile lui, nu puţine şi defel inofensive, în prezentul nostru tulburat inclusiv de efectul lor. Explicaţia interogativă a unei atari prestaţii ar fi anevoie de contrazis: „Cînd Lenin e încă neîngropat şi comunismul ne dă tîrcoale strînse, ca pentru a ne avertiza că nu-i sfîrşit deloc, ba e mai pervers? Utopia otrăvicioasă are mulţi fani, iar puterea critică a individului (…) e slăbită şi de nostalgie şi de criză”. Chiar aşa! Fanii mizează pe uitare-iertare în cel mai favorabil caz, dar şi pe ceea ce mai pot aduce între noi din mentalul unei epoci repulsive, pe fondul încă mult avantajos pentru unii al unui simţ critic redus, lesne de deviat, al cetăţeanului de rînd. Nu întîmplător polemica cu condeiele purtătoare de nostalgii comuniste a slăbit în ultima vreme. Magda Ursache îi insuflă energie printr-un procedeu binevenit, care este reconstituirea exactă, pe concretul uneori chiar statistic adus în pagină, al realităţilor de odinioară. Se ştie că, sub pretextul că am fi avut de-a face cu un „«material» fascist, antisemit, obscurantist, decadent, s-a distrus în fapt patrimoniul literaturii naţionale”, reprezentat de biblioteci.”